Grădinile egiptene şi complexitatea lor sunt un subiect vast, Egiptul Antic are o istorie lungă şi complexă, clasificările botanice, tehnicile de irigare, sacru privit prin prisma religiei egiptenilor din acele vremuri, utilizarea plantelor medicinale în tratamente, toate aceste subiecte au ocupat cărţi întregi . Noi vom încerca doar o privire de ansamblu asupra acestui subiect amplu.
În Egiptul Antic de-a lungul istoriei grădinile au fost apreciate, ele fiind construite pentru diverse scopuri, agrement, medicină, alimente sau grădini unde se închinau zeilor, dar peste toate au fost grădini de umbră şi răcoare. Adesea, aceeaşi grădină a servit mai multor scopuri în acelaşi timp, vechii egipteni fiind un popor practic. În acea vreme a faraonilor se organizau multe expediţii care aduceau în imperiu toate bogăţiile, plante exotice, copaci, flori etc. Egiptenii obişnuiţi aveau grădinile lor de legume, cultivate în afara localităţilor. Până în prezent arheologii nu au găsit vestigii ale unor grădini reale, dar avem diverse picturi murale descoperite în temple, cum ar fi cel de la Karnak, sau diverse reliefuri în mormintele descoperite în piramide, şi alte documente ce atestă plantele antice din Egipt. S-a descoperit o cameră a-i cărei pereţi sunt decoraţi cu sculpturi despre plantele aduse din expediţiile în Palestina şi Siria. Sunt arătate plante ca irisul, calanchoe, arum, în afară de plante comune cum ar fi rodiile, pepenele, lăptuca. În mai multe situri arheologice s-au găsit boabe de polen în cărămizile din pereţii mormintelor, dovezi directe asupra unor plante pe care vechii egipteni sperau să le ia cu ei în viaţa de apoi.
Construite la inceput in scop utilitar, pentru cultivarea legumelor si a fructelor, devin apoi locuri de agrement si desfătare. Erau tot grădini de formă geometrică şi înconjurate de ziduri. La fel ca în toate ţările cu climat arid, tema principală a grădinilor era tot apa, lacul sau bazinul cu lotus, înconjurat de sicomori, iar ca elemente decorative pavilioanele sau chioşcurile cu coloane elegante, pentru repaus in timpul marilor călduri. Pe timpul imperiului vechi ( 3197- 2065 î.e.n.) grădinile erau mai simple, dar ele au evoluat spre forme decorative mai bogate în timpul imperiului de mijloc si de cel nou, când au aparut vestitele grădini faraonice( după ce fuseseră cunoscute grădinile persane si palestiniene). Toutmes al III lea aduce in Palestina o serie de arbori si arbuşti ornamentali si odoranţi şi înfiinţează chiar o grădina botanică care avea un catalog cu plantele respective. Lacurile si bazinele care erau la început de dimensiuni reduse, de formă rectangulară, sau formă de T, au fost apoi lărgite pentru a se face plimbări cu barcile. Apele din bazine erau populate cu peşti coloraţi, păsări de apă ( pelicani ), şi alte animale. Ca vegetaţie în afară de sicomori (pseudoficuşi) mai erau plantaţi curmalul, acacia, tamarix etc. Sunt aproximativ 18 soiuri de pomi cultivaţi de către vechii egipteni printre care smochinul, paltinul, nuci, rodii, jojoba, sălcii, salcâm etc. Ca materiale de construcţie se foloseau cărămizile obţinute din mâlul şi noroiul din partea de jos a Nilului amestecate cu pleavă , apoi uscate la soare. Aceşti chirpici deveneau aproape la fel de tari ca piatra, putând fi folosiţi la construcţia zidurilor ce înconjurau grădinile, sau la alte construcţii.
În timpul dinastiei a XIX a apar grădinile funerare şi cele din jurul templelor. Astfel , în gradina funerară a mormântului lui Ehene ( 1550 î.e.n.) , pe aleile respective erau 90 de sicomori, 31 persea, 170 curmali, 120 de rodii, 16 roşcovi, 8 sălcii plângătoare, 10 tamarixi, iar din loc in loc, treiaje, pergole cu viţă etc. După ocuparea Egiptului de către perşi ( 525 – 332 ),apoi de către împaratul Alexandru cel Mare ( 332 ) şi urmaşii săi ( Ptolemeii) ,maitârziu de către romani, iar în secolul al VII lea e.n. de către arabi, grădinile Egiptului au evoluat mult, fiind printre cele mai vestite, datorita in special, trandafirului şi viorelelor,care se utilizau şi la confecţionarea cununilor, fiind atunci la moda *ghirlandomania alexandriană*
Templele lui Amun au fost înfrumuseţate cu grădini. Pomii fructiferi erau plantaţi lângă nişte pergole pe care îşi sprijineau ramurile, iar speciile mai scurte erau plantate mai lângă iaz, iar speciile mai înalte fiind plantate mai aproape de ziduri. Pe un papirus descoperit , papirusul Harris I, anumite scrieri despre Ramses al III-lea , arată că el a lăsat moştenire grădini echipate cu plantaţii de arbori , lacuri furnizate cu flori de lotus, flori de papirus, smirnă, flori pentru fiecare teren. Se mai spune că a plantat cu papirus terenurile mlăştinoase din zona Nilului. Deasemeni se mai arată că arborii erau plantaţi în gropi mari unde pământul era înlocuit cu pământ negru, şi erau plantaţi în mod simetric. La Amarna , zonă cu terenuri aride, copacii au fost plantaţi în gropi care erau umplute apoi cu humus iar pe margine erau împrejmuite împotriva erodării.
Alte scrieri şi sculpturi mortuare au fost descoperite în jurul mormântului lui Ramses al II – lea, templu mortuar de la Abydos, unde ni se spune că el a plantat multe grădini, cu zonă stabilită pentru fiecare copac, iar pădurile plantate de el erau parfumate.
În Akhenatonul de nord, palatul avea o grădină botanică şi o rezervă de specii de animale. Elementul principal în plan era un iaz mare de apă înconjurată de arbori, iar pe 3 laturi erau coloane şi celule de locuit, o scară colţ ce ducea până la acoperişul porticului. Alte flori ce erau cultivate în Egiptul Antic erau margaretele, albăstrelele, mandragore, trandafiri, irişi, mirt, iasomie, mignonettes, convolvulus, celosia, narcise, iedera, lychnis, maghiranul, henna, dafin, crizanteme mici galbene şi maci. Deasemeni papiris, lotus şi struguri.
Alte scrieri şi sculpturi mortuare au fost descoperite în jurul mormântului lui Ramses al II – lea, templu mortuar de la Abydos, unde ni se spune că el a plantat multe grădini, cu zonă stabilită pentru fiecare copac, iar pădurile plantate de el erau parfumate.
În Akhenatonul de nord, palatul avea o grădină botanică şi o rezervă de specii de animale. Elementul principal în plan era un iaz mare de apă înconjurată de arbori, iar pe 3 laturi erau coloane şi celule de locuit, o scară colţ ce ducea până la acoperişul porticului. Alte flori ce erau cultivate în Egiptul Antic erau margaretele, albăstrelele, mandragore, trandafiri, irişi, mirt, iasomie, mignonettes, convolvulus, celosia, narcise, iedera, lychnis, maghiranul, henna, dafin, crizanteme mici galbene şi maci. Deasemeni papiris, lotus şi struguri.